"popa prostul" sau pasarea deficitelor

Este indiscutabil ca problemele crizei s-au mutat din pietele financiare in datoriile statelor. Pasul urmator este sa se rezolve deficitul din buzunarele contribuabililor (in special cei mici). Foarte putine state fac exceptie de la aceasta regula. S-au pierdut bani, trebuie pusi la loc, se mai strange un bir. Cei bogati vor fi la fel de bogati, cei saraci vor ramane saraci, sau si mai saraci. Lupii speculatori exista pentru ca sunt lasati sa existe, pentru ca produc bogatie rapid, pentru cei care au multa bogatie. Dar una peste alta, datoriile publice sunt cam mari peste tot in lume, si bogati sau saraci, implicati sau nu, toti vom plati o ineficienta sistemica. Degeaba arata spre francezi un american, sau in francez spre americani, sau un german spre chinezi sau un rus spre  un pakistanez. Realitatea crizei se propaga si nu iarta, cata vreme nu se iau masuri concrete si bine articulate la nivel global. Sau, mai simplu, fiecare rezolva problema aplicand "saraceste-ti vecinul", pasand deficitele de la unul la altul ca pe o carte de "popa prostul", pe ideea ca altcineva ramane cu el in mana la urma.

Universitatile in criza

Criticate, hulite, privite dezaprobator, universitatile de stat din Romania fac minuni pe care nu le observa nimeni. Undeva, in anumite medii se asteapta ca invatamantul romanesc sa produca competenta pe gratis, cercetare pe gratis, sa atinga obiective fanteziste de afirmare internationala. Simpla supravietuire a invatamantului romanesc superior este un miracol. O sa punctez cateva din problemele pe care le vad eu:
1. Concurenta neloiala
 Este dureros sa observi efectele perverse pe care le produce invatamantul tip "ghiseu de diplome" practicat de unele universitati private, si in special Spiru Haret. Nu ma refer aici la invatamantul de zi, ci la formele de invatamant ID. Primul efect este preluarea unei mari mase din baza de recrutare a universitatilor care chiar se straduie sa faca invatamant de calitate. Nu se poate concura la tarife cu o universitate care isi bate joc de standardele de calitate a pregatirii. Al doilea efect, mult mai pervers, este inflatia de diplome. Inundand piata muncii cu zeci de mii de diplome, se diminueaza ingrozitor valoarea diplomelor existente, indiferent de calitatea lor. Al treilea efect, mult mai pervers, este imaginea pe care au intiparit-o in mintea studentilor, ca se poate obtine o diploma fara munca. Asta afecteaza ingrozitor de mult insasi interesul aratat de studenti pentru actul de invatamant. Ultimul efect, care sta ca o Sabie a lui Damocles asupra intregului invatamant romanesc este spectrul excluderii din recunoasterea internationala a intregului invatamant superior romanesc.
2. Subfinantarea educatiei
Avem o criza de subfinantare ingrozitoare. Coreland standardele de calitate cu finantarea pe student rezulta un cost de pregatire care depaseste valoarea finantata de la buget. Cu alte cuvinte, se cere calitate, dar pe gratis. Din pacate nu se poate asa.
3. Subfinantarea cercetarii
Cercetarea universitara sufera cronic de lipsa de fonduri. In contextul actual, e clar ca statul nu are din ce sa plateasca asa ceva, dar nici domeniul privat nu se implica absolut deloc. Din punct de vedere economic competitivitatea se obtine prin forta de munca ieftina sau/si prin productivitate ridicata datorata nivelului tehnologic si organizational. Practic, la ambele capitole Romania este condamnata, pentru ca forta de munca nu poate fi mai ieftina decat in China sau India, si tehnologic, e condamnata sa utilizeze tehnologii depasite cumparate de la cei care au cercetare.   Prin urmare, pe termen lung, lipsa de competitivitate este inevitabila.
4. Degradarea resurselor umane
Cadrele universitare tinere sunt pur si simplu incurajate sa paraseasca sistemul. Cu un salar de 700-750 lei pe luna un tanar asistent este sub pragul de subzistenta. Doctoratele costa intre 2.500 lei si 7.000 lei anual, cu un calcul simplu se poate observa ca tanarul doritor de cariera universitara este in mod cert la nivelul celei mai mizere saracii. Un lector doctor ajunge sa castige 1.300-1.600 lei pe luna, bani din care ar trebui sa-si finanteze taxe de participare la conferinte si materialele de cercetare si deplasari, si cursuri de perfectionare, ca sa poata aspira la promovare. Unii, mai norocosi, beneficiaza de venituri suplimentare din granturi, dar acestia sunt o minoritate absoluta. In acest context, nivelul de stress este ingrozitor de ridicat, tensiunile fiind un factor care diminueaza semnificativ orice capacitate de creatie stiintifica.
5. Invizibilitatea
Activitatea universitara este  foarte putin vizibila societatii romanesti. Rezultatele cercetarii sunt orientate spre publicarea in strainatate, avand un impact nul in Romania prin punctarea cu precadere a publicarii in reviste indexate international. Internationalizarea cercetarii are ca efect probabil migratia elitelor, migratia efectelor cercetarii si in final un impact negativ asupra competitivitatii romanesti la nivel international.

Resurse strategice si criza: Educatia

Nu vreau sa ma pornesc, dar, trebuie sa spun ca de cate ori aud "reforma in invatamant" inteleg "reducem costuri" si "vrem calitate pe gratis".
Finantarea pe elev sau student este cam 1/20, fata de Germania. Un studiu pe care l-am vazut arata ca avem cea mai mica finantare pe cap de student din Europa, concret asta inseamna ca un liceu auto nu are bani de benzina pentru camionul scoala, la laboratoarele de chimie profesorul cumpara consumabile din banii lui, in universitati cercetarea se finanteaza din invatamant (taxele studentilor) si din salariile profesorilor. Daca exista o strategie, de 20 de ani e una singura, sa distrugem invatamantul. De ce? Pentru ca mentalitatea materialist-dialectica spune ca numai productia materiala este benefica, restul inseamna risipa si consum inutil.
Exista doua resurse care genereaza afaceri, oamenii si capitalul, dar resursa cea mai importanta sunt oamenii, pentru ca ei creeaza capitalul, si ei il pun in miscare. In acest context educatia este un element strategic de prim rang, nu o provocare, ci o resursa strategica.
Asa cum la razboi instruiesti soldati, asa in economie instruiesti angajatii... Si angajatii nepregatiti sunt la fel de eficienti ca soldatii neinstruiti.

Ma doare faptul ca stiu ce trebuie facut ca sa iesim din criza asta, pot sa ajut cu capacitatea mea, dar nu intereseaza pe nimeni asta. Si mai sunt mii de colegi economisti in universitati care nu sunt bagati in seama. Exista in tezele de doctorat ingropate in arhivele universitatilor solutii ca sa iesim din 100 de crize, si sta praful de un deget pe ele. Un enorm potential irosit. Asta ma doare cel mai tare.

Masuri anti-criza necesare

In opinia mea solutia anti-criza este o modificare a strategiei guvernamentale destul de semnificative:
1. Creditarea interna prin emisiunea de obligatiuni in lei catre populatie ne-nominalizate, tranzactionabile la bursa
Masura ar rezolva problema deficitului bugetar majorand veniturile viitoare ale romanilor. Dobanda poate fi exact cea oferita de FMI. Prin crearea unei emisiuni de astfel de titluri s-ar da si o paine bursei de valori. In plus pentru salariile bugetarilor si plata furnizorilor interni e nevoie de lei nu de euro. In plus bancile se finanteaza preponderent din surse externe, asa ca ar afecta mult prea putin sursele de finantare ale bancilor.
2. Combaterea cu agresivitate a contrafacerilor 
Contrafacerile si produsele de calitate proasta din import paraziteaza piata si fac concurenta neloiala producatorilor interni. In plus sunt o sursa de evaziune fiscala extrem de semnificativa, si o sursa de deficit de balanta comerciala.
3. Eliminarea impozitului forfetar, 
Impozitul forfetar a fost un motiv de inchidere a firmelor mici si este un impediment pentru micii investitori.
4. Un control sever al oportunitatii achizitiilor publice
Este inadmisibil sa se cheltuie milioane de euro pentru beculete si festivisme de doi bani si sa se ia painea de la gura angajatilor statului.
5. Amanarea achizitiilor pentru aparare
Amenintarea principala la adresa sigurantei nationale o reprezinta criza economica. Impotriva crizei economice avioanele de vanatoare de import si alte echipamente militare sunt inutile.
6. Amanarea planurilor de reforme politice si sociale pentru vremuri mai bune.
Criza este instabilitate si se hraneste cu pesimism si incertitudine. Reformele revolutionare sunt ele insele generatoare de incertitudine pesimism si costuri de implementare.

Reducerea salariilor bugetarilor cu 25% reducerea pensiilor cu 15%

De fapt efectul reducerii salariilor la nivelul bugetului consolidat e mult mai mic decat pare. Odata cu reducerea salariilor se reduc si cotizatiile la CAS CASS CFS, impozitul pe salar, TVA aferent achizitiilor, accize aferente consumurilor etc. In plus scade si consumul pe piata ceea ce afecteaza comertul cu bunuri de consum reducand rentabilitatea in comert.
Practic reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor nu rezolva nimic altceva decat echilibrul bugetului, dar agraveaza criza din economie.
"privatii" care jubileaza ar face bine sa se abtina pentru ca bugetarii sunt o buna parte din consumatorii de la magazine, agentii de turism, au credite la banci care vor deveni "neperformante". Cu pensionarii devine clar... se aplica un fel de "solutie finala".
In plus, cu salariile ajunse la minimul pe economie coruptia va deveni singura sursa de venit in sistemul bugetar...

protectionsim civic

Protectionsimul de stat este imposibil in conditiile aderarii la UE si la WTO. In increngatura tratatelor internationale statul roman nu poate sa mai adopte politici protectioniste fara a risca sanctiuni economice dure.
Cetatenii insa sunt liberi sa cumpere ce vor, si sa se crediteze de unde vor. Prin urmare pentru a contribui la bunastarea noastra a romanilor ar trebui sa luam cateva decizii simple ori de cate ori mergem la cumparaturi sau luam un credit.
1. Cumparati produse romanesti, ori de cate ori puteti. In felul acesta sprijiniti angajatii din Romania care platesc impozite in Romania. In plus riscati mult mai putin sa va treziti cu produse contrafacute. La produsele agricole, in mod cert e mai sanatos si mai gustos orice produs romanesc gasiti. De la ceapa la smantana si carne de pui sau de porc, in mod cert produsele romanesti sunt mai bune. Cand cumparati un mar din supermarket care nu se strica, si nu are viermi, ganditi-va ca nici mucegaiul si viermii nu mananca produsele respective, de ce credeti ca ar fi sanatoase pentru voi.
2. Luati credite numai in lei. Salariile dumneavoastra sunt in lei, deci nu stiti nicodata cand va expuneti la riscuri de curs valutar. Luati credite pe durate scurte (1 an, 2 ani) ca sa evitati riscurile pe termen lung. Chiar si bugetarii risca sa-si piarda salariile lor de mizerie, la firme e mult mai riscant. Nu va expuneti la riscuri inutile.
3. Cumparati numai ceea ce aveti realmente nevoie, si luati credite numai daca va ajuta sa reduceti costuri sau sa cresteti veniturile. De exemplu, un credit pentru o renovare care va reduce costurile la gaz sau la energie electrica e bun, unul ca sa cumparati o poseta nu e bun.
4. Luati credite cu rata variabila (daca gasiti) nu cu rata fixa. La creditele cu "rata fixa" va expuneti la riscuri suplimentare pentru ca rambursati putin din credit la primele rate si mult la ultimele. Prin urmare daca se recalculeaza ratele (credit in valuta) si dobanzile la valoarea ramasa pierdeti mult mai mult.
5. Taxati bancile fara mila pentru orice abuz. Daca vi se pare ca comisioanele sunt prea mari, verificati optiunile de pe piata si schimbati imediat banca cu care lucrati. oricat de simpatici ar fi lucratorii bancii, in final bancile fac profit pe seama dumneavoastra; Bancile nu sunt (si nici nu trebuie sa fie) institutii de binefacere.
6. Ca furnizori, evitati sa generati insolventa clientilor. La masa creditorilor statul angajatii si bancile o sa ia tot, si voua nu va ramane nimic. Cel mai bine e sa furnizati atat cat se poate recupera usor de la client.
7. Folositi la maxim facilitatile fiscale. Daca sunt acolo, si sunt legale nu e nici un motiv sa nu beneficiati de ele.
8. Taxati fara mila incorectitudinea si abuzul reprezentatilor institutiilor de control, si coruptia in general. Daca ii lasati sa-si faca de cap o sa va bage in faliment. De exemplu, daca vine un smecher de la garda Financiara si isi face de cap peste mandatul legal, actionati in justitie imediat institutia si mai ales functionarul. Dupa o vreme o sa va evite. Controlorii de la stat vin din doua motive, ca sa va dea amenda si ca sa ia spaga. Nu munciti pentru ei, ci pentru dumneavoastra. Ideal ar fi sa inregistrati video, audio si sa aveti martori la toate controalele, ca sa aveti probe. Fara probe, muriti cu dreptatea in mana.
9. Evitati constructiile in orasele cu taxe mari si proceduri excesive. In mod cert langa orasul respectiv gasiti o comuna unde totul merge mai repede si mai ieftin. Riscati sa va blocati capitalurile in terenuri si sa nu puteti pune in functiune investitiile in 2-3 ani din cauza incompetentei administratiei locale. Daca invetitiile sunt finantate din credite, 2-3 ani de blocare a capitalului pot insemna faliment. In plus, in comunele limtrofe pretul terenului e mai mic, si deci investitia e mai mica, cu un cost al capitalului mai redus. De multe ori economia e destul de mare ca sa va permiteti sa transportati angajatii la locul de munca chiar si 20-30 km.

Reforma catre haos

Criza in Romania este generata de cativa factori majori:
1. Mediul international, prin modificarea fluxurilor investitionale, de creditare si prin modificarea costurilor capitalului
2. Mediul intern, prin instabilitate politica si prin incapacitatea de a diferentia masurile de reforma-modernizare de masurile anti-criza.

Romania este lipsita de strategie. A fost candva o vreme fericita cand aveam o strategie orientata spre NATO, care a generat masuri politice si economice coerentizate de un obiectiv. A mai fost odata o perioada fericita cand aveam o strategie orientata spre aderarea la UE, cand masurile de reforma aveau un obiectiv si o unitate de masura.
In ziua la care scriu aceste randuri Romania este ca o frunza dusa de vanturile schimbarii. Merge spre unde ne duce vantul, fara vointa, fara obiective, fara continut. Masurile sunt guvernate de imperativul declarat al "reformarii". Reforma fara obiective si fara viziune este ca si o constructie fara proiect, risca sa devina o adunatura de ziduri si catacombe fara noima, fara acoperis si fara rost.
Romania are nevoie de viziune, de strategie, de obiective economice clare, iar reforma poate exista si poate fi masurata daca ne referim la acele obiective.

Confuzie Optimism vs Pesimism

Ce se intampla cu economia? Creste, scade?

 Versiunea optimista: economia creste, criza se rezolva, totul va fi bine! Orizont de timp: Partea a doua a anului 2010.
Versiunea pesimista: economia scade, criza se prelungeste, somajul va creste, mai urmeaza falimente, deficit bugetar, etc. Orizont de timp: neprecizat

Romania nu are viziune. Daca va creste economia, in ce directie am vrea sa creasca? In ce directie ar fi just sa creasca? Pe ce ramuri, pe ce dimensiuni de societati, din ce motive? Am avut viziune cand am vrut sa intram in UE, o viziune de import, dar o viziune, acum suntem in UE si nu mai vine nimeni sa ne spuna ce sa facem.
Fundamentarea oricarei strategii pleaca de la o viziune, adica ceva de genul: Romania va fi tara biotehnologiei, sau Romania va fi tara Informaticii... Ideal ar fi sa avem o astfel de viziune. pornind de la o astfel de viziune am putea construi un set de obiective, cuantificabile, pornind de la ce avem catre ce vrem sa avem. pornind de la obiective am putea incepe sa cautam mijloace, si solutii.
Versiunile optimiste si pesimiste sunt irelevante pentru ca: "pentru cine nu stie spre ce port se indreapta, nici un vant nu este favorabil" (Seneca, sau Silius Italicus).
Cifrele sunt irelevante daca nu stim catre ce directie vrem sa ne poarte. Scenariile sunt pesimiste sau optimiste doar raportat la niste obiective cuantificabile submise unei viziuni economice. Cata vreme nu avem o astfel de viziune, toate scenariile sunt pesimiste pentru ca se raporteaza la asteptari nedefinite, intangible, incoerente.