Comentariu la un articol

Apreciez articolul. Universitatile sunt realmente sever subfinantate.
Universitatile se adapteaza mai mult cerintelor studentilor decat celor ale angajatorilor, pentru ca studentii platesc, angajatorii nu. Si ce vor studentii nostrii? Sa munceasca putin, sa plateasca putin si sa nu fie stresati. Unele universitati au inteles asta, si au atras un numar enorm de studenti, si unele au inteles ca secretul sucesului financiar este arta de a vinde 0 educatie cu taxa mai mica decat concurenta, acoperite de un simulacru de diploma.
Angajatorii se cam plang degeaba. Inteleg sa te plangi pentru o prestatie platita de tine, nu pentru ceva platit de altul de care tu beneficiezi pe gratis. Se pot plange studentii platitori, nu angajatorii pomanagii. Angajatorul standard din Romania, nu vrea angajati inteligenti, cu initiativa, foarte bine pregatiti profesional. Angajatorul standard vrea un tanar mediocru, fericit ca a prins orice fel de job, dispus sa munceasca pe nimic, cu program "flexibil" (adica atat cat pofteste angajatorul). Un complex de inferioritate e dezirabil, pentru ca amaratul de absolvent sa priveasca cu evlavie la inteligenta superioara din fata sa. Si, hai sa fim sinceri, nu poate fi condamnat pentru asta, in fond exploatarea muncii altora e esenta succesului (inclusiv in comunism).
Am intalnit o singura data un altfel de angajator. O firma a comandat unei universitati o grupa de masterat, pentru proprii angajati, a finantat taxele, si s-a implicat in elaborarea programei si in  pregatire. Era o firma cu capital strain, preponderent german. Nu va spun ce masteranzi de calitate au ales. Ei bine, eu unul as accepta de la un astfel de angajator orice critici, le-as nota, le-as sapa in piatra la poarta universitatii, si as pune fiecare profesor sa le invete pe de rost, si as considera o misiune fundamentala respectarea lor.
Mie mi s-ar parea logic ca angajatorii care vor absolventi bine pregatiti sa procedeze intr-un mod similar. Sunt convins ca majoritatea universitatilor si toti profesorii ar fi fericiti. Si sunt convins ca si programele ar fi adecvate, si studentii si profesorii ar fi mult mai motivati.
Plata impozitelor nu inseamna dreptul de a beneficia de educatie. Impozitul este prin definitie o contributie obligatorie fara contraprestatie (conform legii).
Cat despre cercetare, toata cercetarea de valoare este publicata in limbi straine, majoritatea in reviste din strainatate, si fiecare cercetator care are o sansa pleaca, nu de alta, dar are mai multe sanse sa profeseze cercetare acolo unde ea inseamna ceva. Universitatile romanesti nu pot concura deloc cu cele straine, pentru ca nu-si pot pastra specialistii, nu le pot pune la dispozitie fonduri, si mai ales, pentru ca sunt extrem de putine firme interesate macar marginal de cercetare in Romania.
Exista un singur lucru pe care il mai au universitarii, si anume un gram de demnitate. Nu va mirati ca nu se strang bani din sponsorizari, pentru ca nimanui nu-i place sa mearga sa se milogeasca. Putinul care se strange, vine de la firmele care chiar au ceva recunostinta de aratat pentru servicii prestate de profesori sau de studenti, si, uneori, de la firmele care vor sa castige "puncte" pentru licitatii grasute.
Contractele de cercetare cu firmele, in care firmele sa realizeze ca au nevoie de noutati tehnologice au cam disparut . E mult mai simplu sa iei o revista ISI si sa iei pe gratis rezultatele publicate de un cercetator mort de foame, finantate din banii proprii sau din bani publici. E si mai simplu sa cauti brevete expirate, sau sa astepti sa expire un brevet si sa foloseti munca altuia pe gratis.
Universitatile, invatamantul si cercetarea merg prost pentru ca sunt o consecinta a sistemului in care sunt integrate. Ar putea fi altfel, si am fi toti mai performanti, dar, "merge si asa".